Prin cercetări arheologice in Valea Hîrtibaciului s-a acumulat de-a lungul timpului un bogat material documentar, care împreună cu colecţiile obţinute la început prin donaţii, au constituit nucleul muzeului din Agnita, înfiinţat de către muzeograf, Erhard Andree, 1958.
În 1957 Erhard Andree a fost transferat de la muzeul din Braşov cu scopul de-a organiza un muzeu la Agnita. La baza organizării acestui muzeu a stat pasiunea colecţionării unor obiecte, poate iniţial nebănuite ca valoare documentară.
În 1958 s-a organizat intr-o singură sală prima expoziţie ,,Centrul Agnita de-a lungul veacurilor”. Această expoziţie este completată cu o expoziţie de artă populară in 1959.
Expoziţia de bază ,,Agnita si împrejurimile de-a lungul veacurilor” a fost deschisă publicului vizitator in data de 7 mai 1961, având ca tematică un profil de istorie, oglindind dezvoltarea societatii din Agnita si localităţile învecinate din paleolitic, pană la data respectivă.
În anul 1969 muzeul este mutat de pe strada Gării(actuala farmacie) in clădirea din strada 1 Decembrie, nr.29. Construită in stil baroc, după anul 1800, clădirea reprezintă o miniatura a Palatului Brukenthal din Sibiu. Este orientată spre strada principală, fiind construită pe o pivniţa boltită din piatră, încadrată de-o poartă cu boltă ce uneşte cele două aripi ale corpului A (271m2), la care se adăugă, in anul 1939, alte două corpuri cu o suprafaţa totală de (112, 65m2).
În corpul principal, din dreapta, se află patru săli de expoziţie, patru săli-depozit de obiecte (ceramica, lemn, textile, tablouri), biblioteca documentară a muzeului, arhiva, iar în cel din stânga – biroul muzeului.
În incinta curţii au mai fost doua corpuri B si C, care au fost demolate, datorita stării avansate de degradare. S-au construit recent doua clădiri noi, cu destinaţia de depozit si de grup sanitar .
În anul 1971 s-a deschis prima expoziţie de bază cu o tematica nouă axată pe istoria si etnografia zonei.
În cele trei săli ale expoziţiei de bază sunt expuse obiecte intr-o înlănţuire cronologică a evoluţiei fenomenelor istorice, sociale si economice, nu numai din localităţile de pe valea propriu-zisa a Hîrtibaciului, ci şi din cele care gravitau spre aceasta, in general din bazinul hidrografic al râului.
Astfel, aflăm mai întâi, despre cele mai vechi urme de viaţă de pe aceste meleaguri, unelte din piatră din paleoliticul mijlociu si superior.
Principalele culturi neolitice atestate pe Valea Hîrtibaciului sunt: Criş, Turdaş, Petrşti, dovedite de ceramica neolitică găsită in mai multe puncte in perimetrul localităţilor: Caşolt, Hosman, Vurpăr, Marpod, Vărd, Agnita, Pelişor, Apoş, Stejeriş, Iacobeni, Beneşti, Ilimbav, Ruja, Merghindeal,
Ceramica din epoca bronzului, aparţinând culturilor Coţofeni si Sighişoara – Weitenberg, unelte din cupru si bronz au fost date la iveală, atât in centre cu dovezi ale culturilor neolitice, cat si in alte puncte de drenaj a bazinului hidrografic, cum sunt: Casolt, Corneţel, Hosman, Marpod, Alţâna, Bîrghiş, Agnita, Merghindeal.
Prima vârstă a fierului (Hallstatt) este dovedită de ceramica de la Casolt si Agnita.
Vase si fragmente de vase din ceramica, din perioada dacică, o râşniţă dacică de măcinat grăunţe, arme, fragmente din vatră au fost descoperite la Vărd, Veseud, Beneşti, Agnita, Roşia, Hosman, Ghijasa de Jos, exponate ce întăresc rolul populaţiei autohtone in dezvoltarea societăţii umane pe aceste teritorii din interiorul lanţului carpatic.
Epoca daco-romană este reprezentată în muzeu prin mozaicuri, o fibulă romană din bronz, 11 monede romane, o cărămidă romană cu ştampila Legiunii a XIII –a Gemina şi patru vase.
Pe lângă vestigii, care atestă străvechile civilizaţii pe aceste meleaguri, in prima sală sunt expuse un craniu de rinocer si o măsea de mamut. Craniul de rinocer a fost descoperit în anul 1958 într-un depozit de pe Valea Lupului, la adâncime nu prea mare. Pentru măseaua de mamut, ştirile indică circa 1,50 m adâncimea locului unde a fost găsită.
Fragmente din vase şi vase din sec. IV-VI şi VII – IX din ceramică fină încheie ,,călătoria” prin istoria veche a ţinutului, dar nu înainte de a admira într-o fotografie, celebrul donariu, descoperit în sec. IV e.n., aparţinând, se pare unui sanctuar creştin.
Istoria feudală a aşezării este legată în mod deosebit de evoluţia meşteşugurilor şi organizarea breslelor,exponatele prezentate susţinând caracteristica esenţială a muzeului. Acestea, subliniază rolul pe care l-a avut localitatea în viaţa economică si socială a Transilvaniei în acea perioadă .
Dintre exponatele reprezentative pentru evoluţia breslelor trebuie menţionată colecţia de sigilii, ştampile, lăzi, semne de încunoştinţare, statute de funcţionare, unelte pentru prelucrarea inului, cânepii, lânii, o carte cu semnele folosite pentru înfieratul animalelor, instrumente de măsură, iar ca exponate datate: o ţindeică (1734 ), o meliţă (1786 ), cană de cositor a fraternităţii cizmarilor (1805 ), însemne de breaslă din 1718, 1838, 1882, 1890, 1902, obiecte ale sistemului de iluminat din sec. XVIII. O ladă de breasla, care are peste 300 de ani (datează din 1653), dar care nu se găseşte printre exponatele muzeului din Agnita, ci în cel de nivel naţional, atestă existenţa unei tradiţii seculare.
Platoşe, coifuri (sec.XIV ), săbii, unelte agricole folosite ca arme de luptă, diferite arme de foc familiarizează vizitatorul cu tehnica de luptă a locuitorilor de pe Hîrtibaciu si impun la reflecţii asupra necesităţilor de apărare a acestora în tot timpul evului mediu.
Fotocopiile unor documente amintesc de personalităţi istorice ale căror nume se leagă de Agnita (de exemplu, documentul emis de Mihai Viteazul,cel în care Iancu de Hunedoara relatează oficialităţilor din cele şapte scaune despre mişcările turcilor etc.)
O atenţie specială se acordă în expoziţia permanenta a muzeului evenimentelor istorice si culturale care au avut loc in sec. XIX si în prima jumătate a secolului XX în Transilvania, cu referiri directe la aşezările din partea sa sudică,circumscrisă Văii Hîrtibaciului. Sunt expuse astfel, fotografii ale unor personalităţi si fotocopii de documente ce privesc anul 1948, unirea principatelor române, războiul de independenţă, înfiinţarea ASTREI, desăvârşirea formării statului naţional român, evenimente de care se leagă numele de AVRAM IANCU, NICOLAE BĂLCESCU, AL.I. CUZA, AUGUST TREBONIU LAURIAN (fondatorul Academiei Române ), GEORGE BARIŢIU, TIMOTEI CIPARIU, IACOB BOLOGA, KONDRAD SCHMIDT (din Agnita ), IOAN RAŢIU si alţi.
Familia Bologa, din satul Marpod, a dat Transilvaniei, poporului român, nume al căror loc este binecuvântat în istoria personalităţilor. Alături de Iacob Bologa, fondator si preşedinte al ASTREI (1875-1877) este remarcată figura lui Valeriu Bologa, autor al lucrării „ Ajutorul Românilor ardeleni pentru răniţii războiului de independenţă”.
Muzeul deţine şi o bibliotecă documentară cu circa 12000 de cărţi si periodice. Astfel, în vitrinele muzeului sunt expuse cărţi vechi cu o deosebită valoare, cum sunt:
„Magazin istoric pentru Dacia”, tomul I, 1845, Bucureşti, sub redacţia lui A.T. Laurian ;
„Magazin istoric pentru Dacia”, tomul VII , 1851, Viena, A.T.Laurian ;
„Istoria românilor din timpurile cele mai vechi până în zilele noastre”, 1873, Bucureşti, A.T.Laurian ;
În cea de-a patra sală s-a organizat expoziţia dedicată unei datini vechi săsești ,, Datina lolelor” din Agnita. În alte două săli din clădirile noi se organizează expoziții temporare cu tematica variată: obiecte de etnografie, pictură, mobilier, fotomontaje. În prezent sunt expuse lucrări de grafică
Momentan este organizată o expoziţie dedicată autorului de teatru, învățătorului, celui care a participat la Marea Unire de la Alba Iulia din 1918, Emanoil Suciu.
PATRIMONIUL MUZEAL:
Muzeul deţine un număr de aproximativ 6000 de bunuri culturale din domenii diferite:etnografie, arheologie, istorie, artă decorativă, numismatică, fotografii vechi, cărora li se adaugă colecţia de carte.
Colecţia de carte, manuscrise şi documente.
Colecţia este depozitată în corpul din dreapta, la parter, în două încăperi, fiind formată din 12.060 volume achiziţionate, pentru biblioteca muzeului, de către Erhard Andree în perioada 1959 – 1970. . Colecţia de carte, în marea ei majoritate este în limba germană şi conţine 649 cărţi susceptibile de a face parte din patrimoniul cultural naţional. Acesteia i se adaugă un fişier bibliografic documentar în manuscris, cu date cronologice referitoare la istoria oraşului Agnita şi a localităţilor din Valea Hârtibaciului.
Colecţia de fotografie şi artă plastică și decorativă
Colecţia de fotografie cuprinde un număr de peste 2.245 de imagini alb – negru şi cărţi poştale grupate pe domenii de activitate: istorie, arhitectură, agricultură, ocupaţii, industrie, obiceiuri locale şi zonale, evenimente culturale desfăşurate în cadrul muzeului şi în localitatea Agnita etc. Acestora li se adaugă un număr de 20 de gravuri semnate de pictorul sibian Hans Hermann ş 130 de acuarele și grafică realizate de pictorul Michael Barner(Agnita), 200 de cintece puse pe note și poezii scrise în cinci limbi de Mihail Barner, triplu talent.
Colecţia de etnografie
Colecţia se constituie din 1.884 de obiecte etnografice săseşti şi româneşti, achiziţionate în anii 1970 – 1980 din satele: Chirpăr, Săsăuş, Marpod, Ilimbav, Brădeni, Bruiu, Cincu, Dealu Frumos, Merghindeal, Alţâna etc., din care 322 obiecte reprezintă colecţia de lemn mărunt şi mobilier pictat (reprezentative sunt piesele de mobilier pictat din Agnita), 300 piese de metal, 10 obiecte din piatră, 32 din piele, 16 din sticlă, 596 din ceramică şi faianţă (bine reprezentată este ceramica de Chirpăr şi cea confecţionată de olaru sas din Agnita, Michael Jasch), 349 obiecte de port popular, 58 de podoabe şi 201 de textile.
Colecţia de obiecte reprezentative breslelor din Agnita
Colecţia cuprinde un număr de 20 de lăzi de breaslă (fierari, lăcătuşi, curelari, croitori, rotari, blănari, funari, pielari, dogari, tâmplari), 2 lăzi de fraternitate, 2 steaguri de breaslă, 10 sigilii de breaslă, 12 semne de incunoștințare aparţinând breslelor care au activat în secolele XVII –XIX în localitatea Agnita şi Cincu.
Colecţia de arheologie şi istorie
În momentul de faţă colecţia este nesistematizată, cuprinzând un număr de 1124 obiecte.
Reprezentative sunt:
– tezaurul de la Apos- 10 drahme;
– tezaurul de la Ighis- 300 monede (perioada medievală);
– măsele de mamut, lame de xilex(paleolitic);
– craniu de rinocer;
– ceramică din neolitic, epoca bronzului, perioda dacică, romană, peroada medievală,
Patrimoniul muzeului conţine aproximativ 6000 bunuri culturale reprezentate prin colecţia de istorie şi arheologie (563 obiecte), colecţia de artă decorativă ( 469 obiecte ),colecţia de numismatică , colecţia de arta fotografică (2000 fotografii), colecţia de etnografie (1884 obiecte româneşti şi săseşti), 20 lăzi de breaslă, 2 steaguri de breaslă, 30 de picturi în ulei, 43 desene în creion, 23 acuarele, 39 nuduri şi relevee ale lui Mihail Barner, pictor agniţean, 20 de gravuri ale lui Hans Herman, pictor sibian .
Muzeul de Istorie „Valea Hîrtibaciului” din Agnita îşi face cunoscută activitatea în presa locală, respectiv în ziarele „Tribuna”, şi „Gazeta Hîrtibaciului”.
Muzeul de Istorie ,,Valea Hârtibaciului” Agnita
Muzeograf, Nevodar Mihaela