Despre populatia Agnitei, primele date sigure sunt cele ala recensamantului din 1488, din care reiese ca in Agnita existau 187 de gospodarii, adica aproximativ 935 de locuitori, la care se adauga un dascal, doi scribi ai targului, un morar, noua preoti si zece calugarite. Populatia targului se ocupa cu agricultura si mestesugurile. Meseriasii erau organizati in bresle.
Astfel, in 1524 se confirma statutul breslei fierarilor, in 1569 al breslei rotarilor, in 1558 al breslei cizmarilor, iar in 1539 al croitorilor. In bresle se primeau numai ucenici sasi si fii de tarani liberi, fapt care a lovit in mestesugarii de origine romana.
Agnita, din punct de vedere etnic, are o populatie eterogena.
Romanii, bastinasii pamantului, au biruit vremea si stapanirile, ramanand mereu pe plaiul si sub soarele lor.
Alaturi de romani, intr-o prietenie incercata de un mileniu de convietuire, sunt sasii, adusi pe aceste plaiuri din tarile lor apusene de catre regii Ungariei, la inceputul secolului al XII-lea, pentru a forma o perdea de siguranta si de paza inspre rasarit.
Ungurii, veniti in Ardeal ca si cuceritori, s-au asezat si aici in mod razlet, prin infiltrari din secuime sau colonizati de habsburgi, care au urmarit sa infiga pene unguresti in masele compacte romanesti si sa controleze prin ele drumurile mai umblate care legau centrele mari.
Intalnim si alte neamuri, dintre care tiganii sunt cei mai numerosi.
Urmarind evolutia numerica a populatiei pe o anumita perioada, s-a putut constata ca pana in anul 1985 aceasta a fost pozitiva, inregistrandu-se apoi o evolutie numerica negativa. Astfel in anul 1985 Agnita impreuna cu localitatile componente Ruja si Coves, numara 15.150 de locuitori, in 1989 – 14.500 locuitori, iar in 1992 doar 12.325. Numarul populatiei a scazut cu peste 19% fata de anul 1985.
Reducerea atat de mare a numarului populatiei nu se datoreaza mortalitatii, ci ea se explica prin emigrarea masiva spre strainatate (Germania) a sasilor si prin intoarcerea la sate a populatiei care a ramas fara loc de munca.
|